Ziua 17

Gata cu luxul; ne continuam calatoria spre Jodhpur, fara sa stim prea exact unde o sa ne oprim pentru somn. Incet-incet, observam cum peisajul se schimba. Apar dealuri din ce in ce mai inalte care se transforma in munti de granit, acoperiti cu vegetatie din ce in ce mai bogata. Aici creste o specie de arbore salbatic care face fruste foarte gustoase, insa care nu stim cum se numesc - Prem le zice "local jungle fruit". Ce-i drept, de locale sunt locale, n-am mai vazut prin alte parti asa ceva, asa ca se ne bucuram de ele cat timp le gasim. Din loc in loc, de-a lungul soselei sunt grupuri de copii care vand cate un brat de fructe la preturi modice. Noi nu avem nevoie, fiindca oriunde oprim oamenii ne dau gratis cate unul sau doua si deja am facut o gramajoara frumusica in portbagaj.
Azi am incercat pentru prima data un mic dejun indian numit Samosa - niste trigoane din aluat, umplute cu un amestec de cartofi, ardei si chili si prajite in ulei. Merg bine cu ceai !
Interesant cum se schimba asezarile dinspre campie inspre munte. Aici satele sunt linistite si curate; oamenii isi fac garduri din piatra, fara mortar, duar asezand pietre unele peste altele. La ses erau multe camile folosite ca animale de povara. Aici nu am vazut decat una, in schimb sunt mai multi bivoli. De altfel, bivolul pare sa fie mai raspandit decat vaca, fiindca e un bun animal de povara si da lapte mai bun.
Am gasit aici intr-un sat, pe un varf de deal cu o priveliste minunata, o familie de cam 50 de oameni, de la bunic la nepot, care impart o singura casa. Mi-e greu sa-mi imaginez unde dorm toti cei 30-40 de copii si ce mananca, fiindca am vazut acolo doar trei capre mici... Foarte bucurosi de oaspeti oamenii, in special gazda noastra, un tanar rahitic, pe care se pare ca nu-l deranja cu nimic handicapul lui - fara indoiala, cativa din copii erau ai lui si niciunul nu avea defecte fizice. Greu de stapanit o asa gloata; ca sa le facem poze ne-au condus prin tot satul, care nu era mic. Si de data asta am atras atentia tuturor ! Ne-am notat adresa, va trebui sa la trimitem poze cu prima ocazie.
Calatorim, fotografiem si interactionam. Odata cu peisajul, vremea a inceput sa se schimbe. Se pare ca, conform intelepciunii populare, dupa Diwali vine anotimpul rece. Noi nu am simtit nici o diferenta de temperatura, insa acum vedem nori de ploaie si prindem cate o rapaiala din loc in loc. Astazi norii ne-au ajutat, filtrand lumina puternica a soarelui si imbunatatind conditiile pentru fotografie. Nu e un lucru obisnuit sa ploua acum, in afara sezonului musonic; o fi din cauza incalzirii globale...
Iar ne-a prins noaptea pe drum; aici, la munte, mersul cu masina e sport extrem, fiindca drumul are rareori mai mult de o banda (atentie, n-am zis "o banda pe sens" !) si curbele sunt stranse. Noaptea e si mai rau, desi lui Prem ii place mai mult ("vad farurile celorlalti"). Nu stiu ce sa zic, am vazut cateva motorete fara faruri...
Ne-am oprit la un hotel fara pretentii, intr-un satuc de la marginea soselei (daca nu ma insel, numele lui e Keldvara). L-am batut la cap pe Prem toata ziua sa ne duca intr-un loc unde se mananca carne, fiindca n-am mancat decat "buruieni" de cand am plecat din Jaipur... el ne-a asigurat ca o sa primim puiul dorit, care se numeste Chicken Tikka (tikka inseamna "dezosat"), o specialitate gatita in cuptorul indian numit tandoor. Minciuni ! Inselatorie ! Am fost dusi de nas ! Nici aici nu se gasesc decat ierburi, ba mai rau, exista si un meniu special jainist. Religia jainista propovaduieste nonviolenta si adeptii ei nu au voie sa mancance nici macar mancaruri vegetariene daca prepararea lor presupune moartea plantei. Cred ca v-am mai spus asta, dar merita reamintit, fiindca pe mine ma socheaza...
Evident ca nu e vina lui Prem, insa noi i-am spus in gluma ca daca nu gasim carne, ii taiem un picior si facem Prem Tikka ! Fiind sofer profesionist, nu vrea sa conduca intr-un picior, asa ca ne-a asigurat ca maine vom manca ce vrem noi.
Dupa un pahar de vorba cu soferul, m-am retras in camera, unde aveam televizor si incepea Blade 2 - stiti voi, filmul acela cu vanatorul de vampiri... un film standard de actiune, la care mai mult iti vine sa razi si nu poti sa-l iei in serios, insa Alina e fan, asa ca l-am vazut pana la capat si ... ne-a cam placut; maine trebuie sa gasim un hotel cu televizor, fiindca e Blade 3 la ora 9 seara !