Domnul Singh (cel de ieri) ne astepta in fata hotelului de la ora 7:30, desi stabilisem cu el sa vina la 8. Punctual omul; planul pe ziua 5 zice ca vizitam Qutb Minar, apoi mormantul lui Humayun, apoi judecatoria (care nu e vreun monument, dar Alina, care e avocat, a insistat sa vada cum se desfasoara actul juridic in India). Am mai adaugat pe parcurs si Jama Masjid si o tura pe la hotel, ca pe seara sa mergem in vizita la omul nostru, care voia sa ne arate ce inseamna ospitalitatea indiana si viata unei familii (tipice) locale. Negociasem cu el din ziua precedenta un pret de 1500 de rupii ca sa-l "inchiriem" toata ziua, ceea ce insemna ca putem sa mergem oriunde, dupa cum a pus problema si el: "Use me ! I'm yours for the day !". Rezonabil pretul, si ne-am decis sa-l "folosim" la maxim pe binefacatorul nostru - urat din partea noastra, dar banii sunt bani chiar si intre frati.
Am purces asadar la ora stabilita, 8, spre Qutb Minar, care se afla la 25km de hotelul nostru. Cine crede ca e undeva in afara Delhi se inseala - orasul este enorm, cam 36km in diametru - nu e de mirare ca traiesc 13 milioane de oameni aici.
Qutb Minar (sau Qutub Minar) este un turn foarte inalt, construit cu multa vreme in urma (spre rusinea mea, nu stiu exact cand si nu am dispozitia necesara sa caut - cautati voi ca e simplu). Langa el sunt ruinele uneia intre cele mai vechi moschei din India, de prin secolul 13, cand Islamul era o religie relativ noua in India. In mijlocul acestor ruine se afla un stalp din fier masiv, care este mult mai vechi decat moscheea in sine (care e destul de veche si ea). Incearca cineva sa ghiceasca cat de vechi este? Tineti cont ca fierul din care e construit prezinta doar vagi urme de coroziune, fiind aproape intact...
dupa 2000 de ani !
Am mai bifat un monument si am plecat mai departe.
Mormantul lui Humayun este considerat de indieni "Taj Mahalul rosu". Impresionanta constructie; ca si Taj Mahal, rolul lui este de a servi drept mormant unei singure persoane - Humayun, un imparat mogul. Nu intamplator in presa noastra se vorbeste despre "mogulii din [inserati domeniul aici]". Imparatii moguli ai Indiei erau extraordinar de bogati - o referinta pentru orice om cu stare din orice perioada istorica.
Semnele oboselii, dar mai ales foamei incepusera sa se simta - mai ales ca am mai fost plimbati pe la vreo doua magazine de suveniruri (amintiti-va ce spuneam ieri despre cupoanele de combustibil). Ne-am decis sa mancam la un restaurant ales de dl. Singh - care avea, evident, un patron sikh. Mancarea a fost foarte buna si preturile rezonabile. Am cerut bere, si desi nu aveau licenta de vanzare, unul dintre angajati a trecut strada si ne-a adus cateva beri de la un magazin din apropiere, pentru un mic bacsis. Am mancat, am platit si-am plecat.
Alina avea de ales intre doua tipuri de tribunal: inalta curte sau curtea "joasa" (lower court), unde se judeca problemele obisnuite. A ales tribunalul mai agitat, adica pe cel mai "jos". Agitatie nu prea era, fiindca ora la care am ajuns era spre finalul programului de lucru si nu se mai judecau cazuri. Cladirea in sine insa dadea impresia de autogara de pe la noi - murdara si paraginita.
Asta e, nu se poate sa mearga totul cum vrem noi; Alina a vazut un pic dintr-un proces, dar spre dezamagirea ei cazul era prea mic si s-a judecat in hindusa. Aparent, majoritatea cazurilor se judeca integral in engleza. Fiecare trebuie sa-si tocmeasca avocat, fiindca e ilegal sa te autoreprezinti.
Bun ! Am terminat cu partea neplacuta mie - prezentarea sistemului juridic indian. A venit momentul in care dl. Singh ne-a anuntat ca daca vrem sa mergem pe la el trebuie sa-i platim cursa pana acolo, adica 200 de rupii.. de persoana ! Asta ne-a cam dat de gandit; una spunem si alta facem? Mihnea s-a decis sa se retraga la hotel (fiindca oricum avea de rezolvat o problema cu niste zboruri), iar eu si Alina am purces spre Jama Masjid, ultimul punct din planul pe ziua respectiva.
Cand am ajuns la 1km de monument, soferul nostru ne-a zis prompt "Zona in care mergeti e prea aglomerata, eu nu va duc. Luati o ricsa". Ceea ce am si facut, cam cu indoiala si cu enervare crescanda. Jama Masjid este o moschee veche, care desi foarte frumoasa, este totusi o moschee, adica e populata si inconjurata de musulmani, pe care eu incepeam sa-i detest. Nu am vazut in tot Delhi o zona mai aglomerata si murdara; in fata moscheii se afla o piata mare, plina si jegoasa, unde mirosul de urina se combina cu cel de mancare si de sudoare. Cu nervii intinsi, nici n-am mai intrat, fiindca pentru fotografie se percepe taxa, in schimb am meditat pe trepte (impreuna cu Alina) la diferenta de cultura dintre musulmani si hindusi; se simte ca religia hindusa are cateva mii de ani vechime - oamenii sunt mult mai toleranti si parca mai "luminosi", nu vezi fetele incordate ale musulmanilor. Nici mizeria lor.
Asta este - ne-am intors cu aceeasi ricsa la "tatal nostru" (cum se considera soferul nostru sikh). Insa, surpriza, ricsa ne-a lasat direct in fata... unui alt magazin ! Ultima picatura, care a umplut paharul. I-am refuzat politicos invitatia la masa batranului snapan si am plecat cu el spre hotel, unde, desi stabilisem un pret de 1500 de rupii pentru toata ziua, a avut tupeul sa ne ceara in plus ("Ziua are 8 ore; aveti 2 ore extra"). Am platit cat stabilisem si am plecat. A aparut si Mihnea mai tarziu si i-am povestit si lui ce "ratase".
Noroc cu berea, care te relaxeaza si face sa treaca mai usor inca o zi... Pe maine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu