Ziua 21

Zi de cumparaturi si de turism. Azi incercam sa terminam lista de achizitii, ca sa putem sta si noi linistiti ca cei de acasa nu ne vor certa fiindca nu le-am adus nimic...
Nu pot sa va spun ce am cumparat, fiindca as strica surpriza pentru unii dintre voi. Puteti fi insa siguri ca am trecut prin momente groaznice de plictiseala si exasperare, cel putin eu si Mihnea, fiindca se pare ca Alinei ii plac cumparaturile. Si de aceasta data, Prem nu a dezamagit, ducandu-ne in magazine cu produse de calitate. Eu am cedat la un moment dat si am plecat cu Prem sa iau vin pentru seara, fiindca ne dadusem noi seama cu o cateva seri inainte ca n-am incercat nici un vin indian. Ele exista, insa sunt rare - din cate am vazut, toate sunt produse in Kerala si provin din soiuri frantuzesti, Cabernet, Merlot, Shiraz. Pana acum intr-un singur magazin de bauturi am gasit vin, si nu era ieftin - am dat 1200 de rupii pe doua sticle, cand o sticla de tarie e vreo 2-300 de rupii !
Gata cu cumparaturile, desi lista e departe de a fi incheiata (din pacate). E momentul pentru relaxare la un pahar de lassi, intr-un local care este recunoscut (printre cunoscatori) ca locul unde se bea cel mai bun lassi din Rajahstan. Pentru cei care "au deschis mai tarziu televizoarele", lassi este o bautura pe baza de iaurt, care poate fi combinat cu sare, zahar sau fructe. Nu pot sa spun decat ca intr-adevar, acesta a fost cel mai bun lassi pe care l-am baut vreodata, si am baut cateva ! Cred ca diferenta o face adaosul de unt cu zahar - nu pot sa descriu cat de bun a fost...
Cam atat am vazut eu din zona istorica a Jodhpurului, fiindca de indata am plecat sa vedem fortul (aproape fiecare oras are unul), de unde privelistea e frumoasa la apus, care se apropia. Pentru a intra in fortul propriu-zis se plateste o taxa de 250 de rupii de persoana, pe care noi am decis s-o "sarim", asa ca ne-am uitat la Orasul Albastru de pe stancile din jurul fortului. Am vazut si o tiroliana care pornea de undeva de sus si cobora pana in oras, dar era prea departe de noi si la un moment dat n-a mai coborat nimeni cu ea. Nu-i bai, noi ne concentram la privelistea noastra si asteptam ca soarele sa se aseze in locul perfect pentru o fotografie reusita.
Din pacate pentru noi insa, soarele s-a ascuns indaratnic in spatele unei cortine groase de nori si n-a mai vrut sa iasa; am asteptat noi si am incercat sa-l induplecam, dar n-am reusit - deci, am plecat.
Ne-am oprit pe drum ca sa ne satisfacem o curiozitate. E un lucru bine cunoscut ca in diverse locuri de pe glob, meniul de la McDonald's este diferit, iar noi voiam sa stim ce anume e specific in meniul indian. La intrarea in Mac am fost perchezitionati la sange si trecuti prin detectorul de metale (normal, ca in orice mall), dar in sfarsit am aflat ce doream. Exista cateva sandwichuri speciale, cu condimente indiene, si rulouri care seamana cu o saorma mai mica de la Mac-ul nostru. Aici nu se prea vand hamburgeri (eu n-am vazut in meniu) si, in orice caz, nu sontin carne de vita. Suprinzator (sau poate nu, pentru India), meniul contine 90% produse vegetariene...
Desigur, aceasta a fost doar o curiozitate, n-am mancat cat sa ne saturam fiindca noi suntem in eterna cautare a unui chicken tikka. Pasare rara, puiul ! Am gasit totusi ceva apropiat de ce cautam, intr-un local foarte suspect, care gatea puii intr-un tandoor in strada. Carnea nu era gata si localul nu servea bere (normal !); am decis sa ne luam beri de la magazinul de langa si sa le bem "in spate", lucru nu tocmai legal, dar tolerat - mai erau si altii acolo, desigur localnici.
Vanzatorul, foarte acru, ne-a recomandat sa nu intram acolo, si daca o facem, sa nu o luam si pe Alina, fiindca femeile in India nu frecventeaza asemenea locuri si s-ar putea sa atragem priviri dusmanoase. Am ignorat avertisementul, si pe buna dreptate, fiindca oamenii ne-au privit doar cu o oarecare curiozitate si si-au vazut mai departe de wisky-ul lor. Pot insa sa spun, cu mana pe inima, ca acesta a fost cel mai murdar loc unde am baut vreodata o bere. Peretii erau mai murdari decat un WC de personal, pe jos era un fel de pamant batatorit imbibat intr-un lichid neidentificat care semana cu uleiul de masina, iar de stat jos se statea pe niste butoiase de metal ruginite si murdare de bere si cine stie mai ce ! Ne-a cam stat berea in gat; am baut-o cu greu si am plecat, cu inima indoita, sa mancam.
Mare ne-a fost mirarea cand am primit cea mai buna carne de pui de pana acum; perfect pregatita, picanta, delcioasa ! Am ajuns la concluzia ca restaurantul, cu cat e mai modest, cu atat are mancare mai buna.
Inapoi la hotel; ia sa incercam noi vinul pe care l-am cumparat mai devreme. Un Shiraz standard si un Cabernet bunicel; Prem ne acompania cu faimosul lui 8 P.M., un wisky local foarte aromat, care nu-i place decat lui, dar ii place mult fiindca numai asa ceva bea. Aceasta e o seara speciala totusi, fiindca vinul e rar si nu poate sa piarda ocazia. Tipic pentru cineva care nu a baut vin decat de doua ori in viata, omuletul nostru s-a imbatat cui fiindca lui i se parea ca bea suc (fata de wisky !), asa ca a baut aproape o sticla pe nerasuflate. In maxim 10 minute nu mai stia de el, dar ne-am chinuit trei oameni (eu si cei doi baieti de la hotel) sa-l culcam fiindca nu voia in ruptul capului sa asculte. Noroc ca in camera lui mai era un sofer, mare si cu alura de mafiot, care a pus doua manute pe el si l-a calmat...
Si asa am adormit noi agitati, deoarece ne faceam griji pentru micutul sofer si ne gandeam deja la urmatoarea aventura: Pushkar si camilele pe care urma sa le vedem ziua urmatoare. Timpul trece insa, cu sau fara odihna, si iata ca dimineata urmeaza noptii - e din nou timpul sa plecam...