Ce frumos este sa te trezesti inainte de rasarit si sa vezi cum luna apune in spatele muntilor, iar soarele rasare peste micul desert si lumineaza corturi si camile cu razele blande de dimineata ! Eu m-am trezit primul; incet-incet, s-au dezmortit si ghizii nostri, apoi restul trupei. Am baut ceaiul de dimineata si un mic dejun rapid si am incalecat pe camile. Am stat mai incordat la intoarcere, pentru ca aveam dureri, iar scarile erau reglate asimetric, asa incat stateam pe camila cumva in diagonala si aveam emotii la fiecare galop. Mai adaugam si febra musculara din ajun, fiindca nu e chiar comod de calarit acest animal - numaram minutele pana la destinatie. Am aflat ca exista si ture lungi cu camila, se pleaca din Pushkar si se merge pana in Jaippur, calatoria durand 7 zile. Valeu ! Sa stai pe camila cate 8-10 ore pe zi timp de 7 zile trebuie sa fie cumplit...
Intr-un final am ajuns; a fost nevoie de doi oameni sa-mi induplece camila sa ma lase jos, dar am reusit sa cobor si, drept trofeu, i-am luat pomponul de pe nas (nu v-am spus asta: camilele de aici sunt "decorate" cu multe margele si ciucuri colorati, iar pe nas au un pompon rosu, care le face sa arate ca niste clovni supradimensionati). Ne-am luat ramas bun de la organizatori si am plecat bucurosi ca "am facut-o si pe asta".
Astazi festivalul ia sfarsit; targul de animale se poate considera ca s-a incheiat, mai sunt foarte putine camile pe campul de desfasurare. Seara vom pleca si noi inapoi spre Jaipur, fiindca la 5 dimineata avem avion spre Kerala si vrem sa ajungem din timp. Mai raman de facut putine lucruri aici; cumparaturile ramase si un ultim eveniment - ceremonia anuala de pe lac !
Am promis ieri ca va explic de ce e important lacul si templul de aici. Ei bine, fiind unul din putinele temple dedicate lui Brahma, atrage o data pe an, in timpul festivalului, multi pelerini care vin aici in ultima zi, cand e luna plina, sa ia parte la o ceremonie speciala, inchinata zeului, care are loc pe lacul de langa templu. Oamenii aduc tavite cu lumina, pe care le pun pe lac. Foarte multi se imbaiaza aici, deoarece se spune ca o baie in lac te spala de pacate si aduce noroc (Karma buna). Fotografia e interzisa in timpul baii; eu nu m-am obosit sa particip, dar Mihnea a reusit sa "fure" cateva cadre, cu acordul politistilor din serviciul de paza. Atractia speciala este seara, dupa apus; am intrat fara probleme multumita snurului meu portocaliu cu alb, care ma pazeste de preoti. Acum lacul e plin de lumina, iar preotii se pregatesc de o "slujba" - un spectacol de foc si muzica rituala, impresionant pentru mine, care n usunt un om religios, dar pot sa apreciez spectacolul. Am fost suprins sa aud cea mai buna muzica de pana acum din India - o incantatie hipnotica si intunecata, care combinata cu spectacolul flacarilor induce o stare de transa chiar si unui "necredincios" ca mine !
Da, ce pot sa spun, mi-a placut ! Am plecat placut suprins inapoi spre bazar, unde am terminat lista de cumparaturi dedicata Pushkarului. Ne intoarcem la hotel, unde trebuie sa ne facem bagajele si sa ne pregatim de zbor.
Am plecat din Pushkar pe la ora 9 seara; Prem nu parea sa fie chiar in apele lui - era foarte serios si tacut. Am finalizat cu el aspectele financiare si i-am dat si "bacsisul" pentru serviciile oferite. Greu de spus daca s-a bucurat sau nu; de data asta era greu de citit. Eu sper totusi ca i-am facut o bucurie. Cred ca starea lui se datoreaza faptului ca azi trebuie sa se desparta de noi, ceea ce nu-i place, asa cum nu ne convine nici noua - sigur o sa-i simtim lipsa omuletului "bun la toate", care cunoaste Rajahstanul la fel cum stie sa cante "Lolipop Lagela" (o melodie pe care o fredoneaza tot timpul cand e bucuros) !
Am pornit la drum; rupti de oboseala dupa noaptea din desert, am atipit si iata-ne deja in Jaipur ! Am ajuns mult prea devreme; traficul a fost mai lejer decat crezuse soferul, asa ca la ora 11:30 eram deja la aeroport - mai avem de asteptat pana la ora 5, si se anunta o zi lunga... ca o zi de post.
Prem are un jurnal de calatorie, in care turistii, la finalul excursiei, trec cateva ganduri despre sofer si experienta prin care au trecut. Am citit ce au scris ceilalti; numai de bine despre Prem, asa cum si merita ! Am scris si noi cate ceva; cum ca ne-a placut si o sa ne lipseasca si o sa ne intoarcem - ceea ce sper ca vom face, fiindca ne-a placut mult !
Si asa ne-am luat noi ramas bun de la "Premut" si ne-am asezat in aeroport, ca niste copii pribegi, obositi tare si simtind un amestec de entuziasm pentru locurile noi si de parere de rau pentru ce lasam in urma... Sa vina dimineata !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu