Pe la ora 4 dupamasa se innorase si a inceput sa picure. I-a cam stricat cheful de pozat lui Mihnea; mie nu avea ce sa-mi strice, fiindca nu dormisem bine (ce surpriza) si nu prea aveam chef de la bun inceput.
Picaturile razlete de ploaie s-au transformat insa in galeti de apa; a plouat ca in timpul musonului. Trecand prin sate si orase nu poti sa nu te intrebi cum traiesc acesti oameni cu 3-4 luni de ploaie pe an, fiindca o singura ploaie torentiala umple strazile de apa care cara gunoaie si namol peste picioarele goale ale trecatorilor si peste animalele din calea suvoiului, caini, porci, bivoli si vaci, care traiesc cum pot pe si langa drum... Pentru mine e o dovada ca toate pastilele pe care le luam sunt de cele mai multe ori inutile, fiindca sistemul nostru imunitar, antrenat putin, face fata cu brio la amenintari mult mai serioase decat o mica raceala; sa fii fericit oriunde ai fi acum, nea Carlin !
Ploaia ne-a dus, vrand-nevrand, intr-un orasel unde am ajuns din nou noaptea, Bietul Prem, a trebuit sa conduca pe drumuri intortocheate pe ploaie torentiala si intuneric, si pe langa asta plutea asupra lui amenintarea ca-l taiem si facem Prem Tikka din el daca nu ne da sa mancam carne ! Cu greu a gasit un loc, langa o moschee, unde aveau carne de capra. Mihnea si Alina voiau pui si nu s-au incumetat sa manance in acest loc care cu greu putea fi denumit camara, darmite restaurant. Eu nu mai rezistam si mi-am comandat o portie din ceva care, pot sa spun cu mana pe inima, a fost cel mai bun fel de mancare din carne de oaie/capra pe care l-am mancat vreodata. Incredibil de bun; cei doi au asteptat cu rabdare si fara bere sa termin de infulecat si apoi au mancat alte ierburi la restaurantul hotelului. De ce au stat ei fara bere, ma intrebati ? Fiindca "localul" era musulman si era plasat chiar in fata unei moschei; musulmanii nu numai ca nu au voie sa bea alcool, dar nu pot sa-i serveasca nici pe altii daca locul respectiv se vede din vreo moschee !Noi nu suntem musulmani; nici macar Prem, care e hindus, si m-a "invitat" la un wisky indian in localul select din portbagajul lui Igor; viata grea a dus si omuletul nostru, familie de cinci copii crescuti doar de mama, la tara. Acum insa o duce bine, are doi copii si situatie materiala buna. Mai vrea o fiica, fiindca "baiatul cand se insoara uita de mama si de tata, ca are familia lui, dar fetele in fiecare zi vin si au grija de mine la batranete". Practic omul !
Gata, la 9 m-am retras in camera ca incepea Blade 3 (da, avem televizor si aici si se prinde postul WB). Simpatic film; in India, la tara, merge !
Va mai amintiti ce va ziceam despre patul suplimentar pe care dorm eu ? Aici era o simpla saltea, pusa pe jos, fara patura... am decis de comun acord sa dormim toti trei in patul dublu; am smuls un cearsaf de undeva si m-am culcat.
Dupa inchiderea luminilor insa, surpriza ! Sirena de tren ! Claxoane de camion ! Larma !
Ne-am dat seama, cu ciuda, ca hotelul e la maxim 100 de metri de calea ferata. Pe aici rareori trec trenuri ziua, fiindca ar incurca traficul rutier; noaptea insa, se circula continuu. Mecanicii sunt obligati sa claxoneze in apropierea intersectiilor cu sosele. E suficient sa spun ca a fost o noapte lunga si obositoare; nici macar Alina, care e campioana la dormit in locuri dificile, nu a prea pus geana pe geana...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu