Ziua 6

Ultima zi in Delhi ! Ei, poate nu ultima, dar ultima care conteaza in excursia asta. Ne-a venit soferul, tovarasul nostru de calatorie pentru urmatoarele 21 de zile, domnul Prem. De fapt, Prem, cum am aflat ulterior, e numele lui mic, si ne-a rugat sa nu-i spunem "domnule", fiindca el e soferul, nu vreun nobil. Un om foarte de treaba; a venit cu masina pe care ne-o alesesem, un Ambassador; confortabila masina, produsa si vanduta exclusiv in India, de o companie (India Motors parca) care are un singur model de cateva decenii bune, la care au adaugat diverse "extras": frane hidraulice, aer conditionat etc.

La revedere, Delhi ! Bun gasit, Rajahstan !

... dar mai intai, trebuie sa oprim in Agra, dintr-un motiv extrem de important: aici se afla Taj Mahal.

Cele mai bune momente din zi pentru a vedea Taj-ul sunt la rasaritul si apusul soarelui. In mod normal se platesc 750 de rupii de persoana (cam 20 de dolari) pentru o singura intrare. Indienii, ca la orice alt monument, au tarif diferentiat si platesc in jur de 20 de rupii - o diferenta enorma, dar deh, ei sunt cei saraci, nu noi.

Exista un loc de unde se poate observa monumentul la apus, fara plata, de peste raul Yamuna, care trece pe langa Taj Mahal. Noi acolo am mers, dar am ramas dezamagiti - tot malul raului este delimitat cu sarma ghimpata si pazit de armata. In plus, ceata filtra aproape toate razele soarelui firav de inceput de noiembrie, deci pozele nu au iesit cum am fi dorit. Nu-i nimic, mai e si maine o zi.

In schimb, in drum spre hotel am trecut printr-un satuc in care ne-am oprit sa fotografiem oamenii. Saracie lucie, iar copiii de orice varsta, de la doi ani incolo, ne intampinau cu "Hello ! 10 rupees !"; rau sa fii alb, dar mai ales sa cari dupa tine ditamai camera foto, care se vede de la o posta si miroase a bani.

Mihnea era in elementul lui; eu, mai mizantrop din fire, mi-am cam iesit din pepeni si am decis sa ma intorc la taxi. N-am reusit - pe drum m-au deturnat o ceata de copii care voiau toti sa le fac poze. Le-am facut si nu mai scapam de ei ! Foarte simpatici si foarte insistenti. Ne-am plimbat (cu toata gasca dupa noi - sa fi fost cam 30 de copii) prin sat, atragand privirea tuturor adultilor, care mai strigau din cand in cand la copii si-i potoleau, insa doar pe moment.

Intr-un final, dupa multe poze, ne-am decis sa la luam niste bomboane de la un magazin de acolo si am lasat o batrana sa le distribuie. Biata femeie a trebuit sa se suie pe o masa ca sa nu fie rupta in bucati de gloata flamanda, dar s-a descurcat onorabil si i-a calmat.

Aici se cam termina partea intersanta a serii. Ne-am cazat, am mancat (timp in care pe strada treceau o diversitate de lucruri: oameni, camioane, vaci si, cel mai interesant, camile) si ne-am culcat, fiindca ziua urmatoare va fi lunga si va incepe devreme (Taj Mahalul se deschide la 6 dimineata si vrem sa prindem rasaritul).