Eu am incalcat regula si azi m-a batut Allah; mi-e greata si am probleme de digestie (ca sa folosesc un eufemism). Sa fie oare de vina ce si unde am mancat ieri ? Nu cred; sigur e Allah !
Ce rau e sa fii si obosit si sa te si simti rau; azi nu am chef de nimic si sunt pachet de nervi. Nu am chef de fotografie; o sa stau in masina.
Spre pranz insa, lucrurile arata mai roz. Dimineata am mancat doar biscuiti cu ceai si se pare ca m-au ajutat. La o margine de drum Mihnea a vazut un grup de batrani cu turbane rosii si ne-am oprit sa-i pozeze. Contra costului unui ceai, batraneii s-au lasat fotografiati in zeci de pozitii. Mihnea era concentrat si extaziat; pentru mine nu era insa cine stie ce (lipsa de somn si indigestia te fac indiferent). Am stat putin de vorba cu un sofer de camion care venea din Delhi; greu de comunicat cand interlocutorul nu prea stie engleza, iar eu nu stiu deloc hindi...
In rest, destul de tipic. Sate, oameni, situatii. Am fost invitat intr-un "studio foto" de la tara - fara pretentii, insa oamenii erau mandri de afacerea lor. Mi-au aratat pe un calculator videoclipuri cu muzica indiana (preferata mea...) si ma intrebau ce parere am despre fetele care danseaza. Ce parere sa am ? Buna, imi plac; lor le sticleau ochii ! Se vede ca in India nivelul de sexualitate permis in public este mult sub ce vedem la noi sau in tarile vestice; fara sa vreau m-a dus gandul la pozele "deocheate" de acum un secol, cand fetele apareau in costume de baie...
Am iesit mult din zona de munte, dar si aici satele sunt ingrijite si se vede ca oamenii sunt mai instariti si educati. Foarte putini ne mai baga in seama, nici copiii nu mai sar pe noi neprovocati. Totusi, o fotografie e suficienta pentru a atrage armata de pitici, si nu numai; unii sateni ne cheama sa-i pozam, si fiindca spatiul de stocare e aproape infinit, de obicei ne conformam. Pana acum avem cateva adrese unde trebuie sa trimitem fotografii; problema e sa ne mai amintim ce fotografii sa trimitem unde...
Si iata ca am ajuns si in Jodhpur, unde vom sta trei nopti. Destinatia urmatoare e Pushkar, unde pe 18 noiembrie incepe targul de camile. De data aceasta stam in gazda la o familie; de fapt, locul e o mica pensiune, insa e foarte ingrijit si e ieftin. Avem tot ce ne trebuie, de la frigider la acces la bucatarie. In sfarsit, am gasit aici sfantul Graal - mancare de pui ! Am asteptat cel putin o ora fiindca totul se gateste pe loc, insa a meritat; cu burtile pline ne-am asternut la vorba si la niste rock pe mica peluza din curte. Lui Prem se pare ca-i place muzica noastra; in orice caz, nu se plange - oricum, daca nu-i place e problema lui, noua ne-a ajuns muzica indiana.
Maine e zi de relaxare; o sa merg cu Prem la mecanic, sa vedem daca amortizoarele lui Igor sunt in regula dupa expunerea prelungita la drumuri de tara. Alina a promis ca ne gateste romaneste; abia asteptam. Pofta buna !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu