Ziua 7

A venit ziua cea mare - si la propriu, si la figurat; azi vedem Taj Mahal si pentru asta ne sculam la 5 fara un sfert, ca la 5 jumatate sa ne postam la intrare, fentand hoardele de turisti. Cel putin asa stau lucrurile in teorie.

Practic insa, Taj Mahalul se deschide la 6 jumatate, nu la 6 cum credeam noi; am ajuns intr-adevar bine, dar nu chiar primii, si pana la deschidere deja asteptau la rand cel putin o suta de oameni dupa noi. La intrare turistii sunt verificati draconic si oricine are obiecte interzise la el e trimis la alta coada, la cutiile de depozit, unde poate sa-si lase bunurile buclucase. Alina se pare ca avea un rucsac prea mare, asa ca au trimis-o la plimbare si am stat dupa ea vreun sfert de ora.

Nici de data asta nu ne-a ajutat vremea; era aceeasi ceata ca in ziua precedenta, insa pozele au iesit mai bine fiindca, totusi, erau facute de mai aproape.

Ce pot sa va spun despre Taj Mahal ? Este un mormant construit de Shah Jahan, unul dintre ultimii mari moguli, pentru sotia lui preferata, Mumtaz Mahal, care a murit in timp ce-i nastea cel de-al paisprezecelea copil. O descriere ca la carte, care insa nu poate sa redea maretia constructiei, considerata de multi cea mai frumoasa din lume. Tind sa le dau dreptate. Cu totii am vazut, fara indoiala, fotografii cu Taj Mahal, dar nu-ti poti da seama de dimensiunea si eleganta lui daca nu-l vezi in realitate. Pacat ca atrage atatia turisti; e aglomerat la orice ora, de la rasaritul pana la apusul soarelui si cateodata (poate zilnic ?) si in timpul noptii.

Un alt efect nedorit al prezentei in numar mare al turistilor este aparitia vanzatorilor ambulanti, care pana acum ne-au hartuit in orice loc am mers cu tot felul de nimicuri cu preturi exagerate. De fapt, exagerate e putin spus, fiindca sunt de la de 5 pana la de 10 ori pretul corect. Sunt atat de insistenti, incat vizitare oricarui loc unde le e permisa intrarea devine un calvar si farmecul vizitei e pierdut. Noi ne-am hotarat sa punem capat deplasarilor la orice obiectiv de origine musulmana, fiindca ni se pare (just sau nu) ca acolo sunt cei mai agresivi comercianti. De acum vom cauta doar locuri straine majoritatii turistilor - si, din fericire, il avem pe Prem cu noi, care se dovedeste o mina de aur in multe situatii.

Dupa Taj Mahal am parasit Agra si, odata cu ea, statul Uttar Pradesh, cel mai mare stat indian. De acum intram in Rajahstan, unde vom sta cam 20 de zile.

Primul obiectiv de aici a fost Fatehpur Sikri, o moschee (n-am mintit la paragraul anterior, hotararea de a "sari" peste monumente musulmane de fapt aici am luat-o). Foarte frumos, dar plin de agasantii vanatori de turisti; am stat jumatate de ora si am plecat nervosi.

Din fericire, in zona exista o rezervatie minunata de pasari (si nu numai), la Bharatpur. Taxa de intrare e de 400 de rupii si te poti deplasa prin interior fie pe jos, fie cu ricsa, fie cu bicicleta. Evident ca am ales bicicleta ! Calare pe niste clone ale Tohanurilor de pe vremuri, ne-am plimbat prin parcul-rezervatie pana dupa apusul soarelui, cand animalele incepeau sa puna stapanire pe drum si am fost obligati sa ne intoarcem. Drumul inapi l-am facut printre maimute si pasari, pe care trebuia efectiv sa le ocolim pe poteca, altfel riscand sa le calcam, fiindca ne ignorau cu desavarsire.

Gata ! Am terminat de povestit si ziua asta ! In timp ce scriu aceste randuri, cei doi tovarasi ai mei dorm dusi si vreau sa le urmez exemplul. Noapte buna !