Nu este chip sa dormi in aeroport, chiar daca e atat de gol pe cat era cel din Jaipur, la orele mici ale diminetii. Iata ca a venit si ora imbarcarii - fara incidente, cu o mica exceptie: la scanarea bagajului de cala, personalul ne-a descoperit sticlele de palinca pe care le luaseram de acasa si ni s-a explicat ca nu avem voie sa zburam cu recipiente de lichide care nu sunt sigilate de producator. Imposibil de aplicat in cazul nostru, fiindca producatorul nu are sigilii (palinca de casa, ce sa-i faci). Le-am explicat politicos ca de fapt noi folosim licoarea ca medicament pentru stomac, fiind sensibili la mancarea indiana, asa ca un lucrator de acolo ne-a "sigilat" sticlele... cu banda adeziva, infasurata in jurul dopului ! Ne-a spus ca ne lasa sa trecem cu ele doar fiindca sunt "medicament" si pentru ca nu cunosteam regulamentul. Auzi la el ! Dupa ce am trecut prin toate scanarile posibile, in aeroporturi mult mai mari, sa ne poticnim chiar aici... nu se poate ! In plus, in India totul se rezolva (ca si la noi) cu o mica "atentie", care in acest caz nu a fost necesara, dar cine stie, daca nu terminam "marfa" pana plecam din Kerala poate va fi nevoie...
Gata, ne-am imbarcat; urmatoarea oprire e Bombay, unde va trebui sa stam catevca ore ca sa asteptam zborul de legatura spre Kochin. Morti de somn, am "lesinat" toti pe parcursul orei si jumatate cat a durat zborul. Iata-ne si in Bombay...
Avand la dispozitie destul de putin timp, ne-am hotarat sa iesim doar in jurul aeroportului, ca sa ne facem o idee despre ce inseamna Bombay. Impresia este imediat una de bogatie si educatie - nu intamplator aici este capitala luxului si extravagantei indiene. Nimeni nu se mai uita la noi ca la "animale" exotice aici; de fapt, chiar noua ni se pare ca suntem mult mai murdari si neingrijiti decat ceilalti oameni - toti la camasa si foarte curati. Deh, noi venim de la tara, din targul de camile - nu stim cum sa ne imbracam si purtam la oras !
Am gasit in cele din urma un restaurant cu preturi acceptabile si ne-am asezat la un ceai si un pranz. Acesta este unul din efectele neplacute ale zborurilor la ore "neortodoxe": traiesti continuu cu o senzatie de foame datorata ruperii ritmului natural de viata. Asadar, in total am mancat de cinci ori in aceasta zi: o data in Jaipur, in aeroport, o data in Bombay in aeroport, o data aici in restaurant si inca cu macar doua ocazii pe care le voi expune mai incolo. Asa suplineste romanul lipsa somnului !
Inca un zbor obositor - verificari, check in-uri, imbarcari. La decolare am vazut si eu, de sus, ce diferente sociale mari exista in Bombay - se vedeau zone bogate, cu cladiri mari si luxoase, si spre periferie ghetouri intinsde pe hectare intregi; cei care au vazut filmul "Slumdog Millionaire" stiu la ce ma refer.
Intr-un final am ajuns si la Kochin. Omul nostru din India, domnul Puneet din Delhi, s-a ocupat de rezervarea trenului spre Trivandrum si a aranjat si calatoria de acolo spre plaja Kovalam, destinatia noastra finala, tocmind un partener de afaceri de-al lui din Kerala, un anume domn Gopal, care se va ocupa si de cazare. Obositor drum; suntem deja de mult timp pe drum, cu aproape 0 ore de somn (sa tinem cont ca in noaptea din tabara de camile nu ne-am odihnit aproape deloc). Mai trebuie sa ajungem de la aeroport la gara; aici, confuzie totala - rauri de oameni, toti vrand ceva, miscare continua, si noi, care nu intelegem ce trebuie sa facem ca sa ne urcam in tren. Nu exista mersul trenurilor, nu stim la ce linie sa mergem, daca a fost platita sau nu calatoria, cu cine trebuie sa vorbim... Localnicii pe care i-am intrebat ne-au dat raspunsuri contradictorii, asa ca am renuntat (pentru moment) si am mers, evident, sa mancam - intr-un restaurant non-vegetarian din gara, care este amplasat usa in usa cu un restaurant pur vegetarian. Ca sa ai de unde alege !
O noua manifestare a varietatii existente in India: mancarea de aici este complet diferita de cea din nord. La fel de gustoasa, dar mirodeniile si modul de preparare sunt altele. Excelent, din nou !
Pana la urma problema trenului s-a rezolvat de la sine. Un anunt prin megafonul din gara ne-a informat ca trenul nostru "soseste in statie la linia 4" - cam ca la noi; am mers la linia 4 si ne-am cautat vagonul, trecut pe rezervarea pe care o tipariseram mai devreme la un internet cafe, in aeroport. In tren, imbulzeala mare, dar nu pe cat s-ar astepta cineva care a vazut filmari cu trenuri indiene atat de pline, incat oamenii calatoresc si pe acoperis. Un vagon de clasa a 2-a are 6 randuri de scaune, cu un culoar pe mijloc, pe care se plimba constant vanzatori ambulanti care ofera fiecare, ba cafea, ba o gustare, ba ciocolata, chiar si supa de rosii ! E imposibil sa ramai flamand sau insetat intr-un astfel de tren. Locurile in sine erau destul de murdare - poate chiar mai murdare decat cele din personalele noastre. Toaleta in schimb - curata. Taranii nostri sunt mai tarani decat taranii lor...
Se calatoreste cu toate usile deschise; in Kerala e foarte cald si umed - gratie climei tropicale. Din fuga trenului se vede cat de diferit este acest stat (unul din cele mai bogate din India si, cu siguranta, cel mai educat) de Rajahstanul arid: vegetatie luxurianta, paduri intregi de palmieri si cocotieri plini de fructe, multa apa si, din loc in loc, ploaie torentiala. Kerala este "tara lui Dumnezeu", cum le place sa o numeasca localnicii, pe buna dreptate - un paradis verde, cu multe lacuri si canale navigabile, unice in India, care confera mare parte din farmecul acestui loc. Surprinzator, o mare parte din populatie este crestina - datorita sfantului Xavier si discipolilor lui, care au dus aici o intensa munca de misionar cu cateva secole in urma. Sunt biserici peste tot, la fel si scoli patronate de cate un sfant crestin. Insa cea mai mare surpriza provine din administratie. Discutand cu un localnic care a auzit ca suntem din Romania, nu mica ne-a fost mirarea sa aflam ca stia unde e tara noastra: "A, Romania ! Parca ati fost comunisti, nu? Kerala este un stat comunist !"
Intr-adevar, peste tot, pe afisele electorale de pe stalpi, cat si pe ziduri, apare simbolul secerei si ciocanului - un comunism "cu fata umana", care de fapt este implementat conform doctrinei sociale la care adera toate partidele de stanga din Europa - cu deschidere catre capitalism si, totusi, cu protectia individului in minte.
Calatoria cu trenul este picatura care umple paharul; deja suntem de 25 de ore pe drum si nu mai rezistam, nici fizic si nici psihic. Vrem sa se termine ! La ora 9 seara aflam de la un alt calator ca mai dureaza cam o ora pana la destinatie - noi crezuseram ca ne apropiem ! Nu se mai poate asa !
Cinci minute mai tarziu insa, trenul opreste in gara noastra; mare bucurie ! Omul o fi fost prost informat ? Poate nu a inteles prea bine engleza noastra; nu conteaza, am ajuns...
In Trivandrum (capitala statului), ploaie torentiala. Domnul Gopal ne asteapta la iesire, si, din fericire, taxiul este imediat langa - cativa metri prin ploaie deja ne-au "murat" pana la piele. Kovalam, venim !
Distanta dintre cele doua localitati se parcurge usor - nu sunt decat 15-20 de kilometri. Ne-am cazat; hotelul nostru nu este pe plaja, cum am fi dorit, dar e destul de aproape, poate 2 minute de mers pe jos... Pretul cam mare, dar camera e incapatoare, are frigider si televizor si e linistita. Surpriza ! Biroul lui Gopal e chiar la parter ! Ce convenabil !
O scurta plimbare pe plaja (pustie !) si mai luam o cina - mare foamea astazi ! Kerala, si in special zona de plaja, sunt patria mancarurilor pe baza de peste si alte animale marine. Cam scump, dar ce dsa-i faci, aici e totusi o statiune turistica si acum suntem la inceputul sezonului, deci preturile sunt maxime. Inghitim in sec si ne vedem de masa - urmata de o bere si o discutie, filosofica, intre oameni ametiti de oboseala. Gata, la culcare - 27 de ore de alergatura sunt de ajuns. Suntem hotarati sa nu mai repetam greseala si sa includem, data viitoare, un popas pentru somn la mijlocul calatoriilor lungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu