Ziua 2

Am decolat intr-un final, cu intarziere, bineinteles (cam 1 ora jumatate).

Rusii nu-ti dau voie sa alegi locurile in avion, si poti sa fii si cuplu la nunta de aur, ca tot e posibil sa ajunga unul in fata si unul in spatele avionului. Evident ca si pe noi ne-au imprastiat peste tot; Alina si Mihnea au reusit sa stea unul langa altul dupa negocieri cu alti pasageri, dar eu am ramas unde eram - langa doi polonezi muntomani si betivi, care au facut toata creasta Fagarasului si Bucegii si au fost si pe la noi prin Brasov. Am schimbat cu ei impresii de calatorie, ganduri despre viata si munte, iar ei m-au cinstit (continuu) cu vodca ruseasca (Nemiroff cu miere si ardei iute - nebunie), drept pentru care zborul a decurs, din punctul meu de vedere, fara probleme, fiindca eram putin tranchilizat... de lipsa de somn, bineinteles !

Dimineata am ajuns in Delhi - minune ! Totul frumos, curat, un aeroport care iti adu

ce aminte de aeroporturile din State - aceeasi coada la pasapoarte, aceeasi organizare a aeroportului, dar cu covor pe jos (!) si sculpturi sfinte pe pereti.

Itinerariul nostru prevedea un zbor catre Varanasi la 4 ore dupa aterizare; e bine ca era la distanta asta, fiindca am ajuns cu intarziere de cam 2 ore in Delhi, si pana la terminalul domestic am facut cel putin jumatate de ora prin traficul indian, care e extrem (a se vedea mai jos).

Odata ajunsi, am dat bagajele la verificat si ne-am dus sa ne imbarcam.

Surpriza ! Functionarul India Air se uita la noi ca la trei crestini si ne zice "biletele astea sunt pentru ieri". Verificam noi, intr-adevar, erau pentru ieri. Ne uitam interzisi unii la altii, aflam ca nu mai sunt locuri in ziua respectiva, dar ca putem sa luam la clasa I pentru doar 10000 de rupii (adica aproximativ 300$ fiecare).

A inceput o cautare febrila a unui zbor in aceeasi zi (29 octombrie). Am luat la rand companiile aeriene, cu rezultate descurajante. Eram toti terminati - aproape ca ne venea sa plangem dupa mai mult de 24 de ore de nesomn; ne-am apucat sa sunam la toti cunoscutii care ne puteau ajuta, dar fara succes.

Intr-un final ne-am hotarat sa modificam planul de calatorie; vom ramane in Delhi la inceput si la Varanasi vom merge spre finalul excursiei.

Cu piatra luata de pe inima, am purces spre Delhi, unde ne-am intalnit cu "omul nostru din India", dl. Puneet, un grasun cu stea in frunte, foarte prietenos si descurcaret. El ne-a recomandat un hotel (Cottage Crown Plaza) in zona principala de bazaruri a Old Delhi (numita Paharganj). Dupa o scurta runda de discutii organizatorice cu omul, ne-am dus si am mancat (daca exista un dumnezeu, el e indian si e bucatar). Masa ne-a pus capac si am luat somn direct dupa...

Pe la 8 seara ne-am decis sa iesim prin bazar si sa vedem lumea.

Prima impresie pe care ti-o lasa un oras indian, dar mai ales un bazar, e de agitatie multa si inutila. Mult zgomot, multa lume care-si croieste drum printre masini si motociclete, voci, claxoane.

Al doilea lucru pe care-l remarci e ca oamenii sunt mai deschisi si mai calzi decat europenii. Fiecare iti zambeste daca ii acorzi o privire, toti vor sa te cunoasca (What's your name? Where are you from?) si sa-ti stranga mana, daca se poate sa se si pozeze cu tine. Cel mai puternic am simtit asta cand, plimbandu-ne pe o strada oarecare, am auzit zgomot de tobe si am intrat intr-o sala unde acea loc un eveniment care putea fi ori o petrecere, ori o nunta. Copiii au venit la noi primii, dar nestiind engleza nu ne-am prea inteles cu ei. Imediat insa au aparut cativa tineri, care ne-au luat de mana si ne-au condus in ringul de dans. Toti ochii erau pe noi; nu mi s-au facut atatea poze toata viata. Te trezesti brusc star de cinema, mai aveam putin si ni se cereau autografe.

Adunarea era de fapt o petrecere (maricica), in care am aflat ca toti erau rude - o familie mare si, se pare, destul de instarita. Am ramas datori sa le trimitem fie pe mail, fie pe Facebook, pozele pe care le-am facut acolo. Speram sa primim si noi pozele lor !

Cam atat ar fi de zis despre ziua 2.

Totusi... sa clarificam vreo doua probleme aparute mai sus.

Traficul indian

Daca cineva iti zice ca daca mergi in India ai nevoie de sofer indian, asculta-l. Nu recomand nimanui sa incerce sa conduca aici, in special nu dupa o noapte nedormita sau mahmur.

Am vazut trafic nebun in Maroc - acolo te calcau prin bazar, nu numai pe strada. India e nivelul 2. Aproape ca nu exista masina intacta. Nu am vazut atatea motociclete in viata mea, dar cei care le cunduc sunt fara indoiala inconstienti, fiindca, cel putin pentru un strain, nu par sa existe reguli de circulatie in afara de doua: respecta culoarea semaforului si circula pe STANGA. Nici macar conceptul de banda de circul

atie nu exista - benzile sunt un ghidaj orientativ, de cele mai multe ori mergand trei masini pe doua benzi s.a.m.d.

Se merge bara la bara si portiera la portiera. Se claxoneaza infernal, fiindca majoritatea vehiculelor (motociclete, scutere, ricse si multe masini) nu au oglinzi laterale, si chiar daca au, sunt ignorate de soferi, cum e si existenta semnalizatoarelor. Orice manevra rutiera e semnalizata prin claxon. Nici pietonii nu au prioritate (niciodata, din cate am vazut); noi simtim ca ne-am riscat viata cand a trebuit sa traversam !

Mancarea indiana

... este FENOMENALA. E singurul loc din lume unde cred ca as putea fi vegetarian. In prima zi aici am mancat toti trei pana nu ne mai puteam misca.

Pentru mine cel putin, cele mai apetisante sunt mancarurile "ude", adica cele cu mult sos. Reteta de baza a sosurilor e simpla - iaurt/lapte/smantana cu mirodenii, ardei iute (aproape nelipsit) si eventual unt. Totusi, sunt infinite variatii pe aceeasi tema in bucataria indiana,

in special cea din zona Punjab. Aproape ca nu conteaza daca mancarea e pe baza de carne sau legume, rezultatul e intotdeauna extraordinar. Se simte ca suntem in tara mirodeniilor - cand ne ridicam de la masa abia asteptam sa ni se faca iar foame !

Cu toate acestea, cei mai multi indieni pe care i-am vazut pana acum sunt scunzi si foarte slabi - poate din cauza genelor, poate din cauza saraciei, cel mai probabil amandoua. Ce e cert este ca pana acum pot sa numar pe degete barbatii grasi pe care i-am vazut; cu femeile e alta poveste - poate din cauza ca ele sunt cele care gatesc ? Nu-mi imaginez cum ai putea sa gatesti asa mancare si sa nu abuzezi de ea...

Incercate (si placute) pana acum:

- Tandoori chicken (pui la tandoor - un cuptor special, vedeti pe Wikipedia daca sunteti curiosi)

- Palak paneer (spanac cu paneer - o branza specific indiana)

- Butter chicken (cea mai putin picanta dintre ele)

- Vegetable thali (un platou cu mai multe tipuri de legume si sosuri, servit cu paine nan si orez; contine: dal makhni, shahi paneer, legume amestecate, chapati, papad, salata raita si o muratura interesanta, neidentificata inca)

- Nov Ratam Korma ()

- Kadahi chicken (cel mai picant de pana acum; un pui cu un amestec de legume si bucati mari de ardei iute, in sos)

- Chicken pakora (un pui pane destul de standard, pe care l-am mancat cu un sos numit chutney)

Toate astea se consuma preferabil cu paine naan - o lipie facuta la tandoor, care poate contine una sau mai multe din urmatoarele

- usturoi

- ceapa

- ghimbir

- branza paneer

- masala (amestec de condimente, baza pentru orice curry)

Cele mai multe tipuri de naan au presarate pe deasupra frunze tocate de la o planta neidentificata; eu banuiesc ca ar fi rozmarin.

Aici se termina prezentarea (prima?) a bucatariei indiene. Tema pentru acasa: cautati pe net o reteta pentru unul din felurile de mai sus si gatiti-o. Pofta buna !